Sursa foto: profmcampus.ro
Cabral Ibacka s-a gândit să dea acces oricui la modul de administrare al blogului său, un experiment interesant, la prima vedere.
Ce-ai face daca… as pune pe blog accesul (user si pass) la blogul acesta? Adica pur si simplu, fac un post in care spun cum te poti loga la control panel-ul blogului… faci prapad sau misto? Bine, oricare ar fi raspunsul tau, luni, 18 mai 2009, la ora 12:00, accesul la administrarea blogului astuia va fi facut public, spunea Cabral într-un post care între timp a fost şters.
N-am înţeles logica demersului pentru că:
- e clar că nu o să scrie nimeni ceva ieşit din comun pe blogul său. Ce-ar putea scrie oamenii cu bun simţ, care îl citesc?
- cum cei cu bun simţ sunt excluşi mai rămân idioţii, care îi vor şterge, probabil nişte posturi sau vor posta nişte măscări.
În Being John Malcovich tetanţia era justificată. Experienţa de a fi, trăind, efectiv, o altă persoană, merita dedublarea, mai bine spus transformarea în altcineva. Dar, aici, pe blogul cabral.ro, ce să faci? E ca şi cum ai intra într-un muzeu. Lucrările de artă sunt deja expuse, contribuţia ta nu poate fi decât cea a privitorului.
Experimentul lui Cabral n-a avut nici ecoul unui happening, pentru că i-a lipsit ineditul. Inedită a fost doar hotărârea proprietarului de a-şi expune spaţiul virtual. De aşteptat a fost faptul că nişte unii i-au şters articolele. Sper că şi-a făcut backup 
.
[...] vor scrie altele noi, vor scrie idiotenii etc. Si experimentul a durat foarte putin. Detalii gasiti aici. Momentan blogul e desfiintat, dar in Google Cache se poate vedea ultima postare a unui alt [...]
De ce oare trebuie sa fie toate actiunile unui om legate de ceva anume, palpabil, cu o destinatie finita?
Au fost 3 raspunsuri carora le-am raspuns prin treaba asta cu accesul la liber.
M-au sunat mai multi sa ma intrebe daca e ok sa scrie pe tema asta si sa traga niste concluzii, probabil ca in zilele ce vor sa vie vom vedea mai multe concluzii. Probabil ca vei avea supriza sa vezi ca altii au vazut mai mult in treaba asta decat tine.
Twitter: enedelcu
says:
Cabral, tu eşti?
Da, dar n-am cum sa-ti demonstrez.
Ba da… baga un ctrl+F5 in vreo 10 minute.
Twitter: enedelcu
says:
Huh?
În fine, presupun că eşti tu. Revenind la întrebarea ta din comentariul iniţial, acţiunile tale sunt, în primul rând, legate de tine, care eşti o fiinţă finită. Tu eşti ceva palpabil. Într-un fel sau altul, tot ce faci este palpabil. Chiar şi prin faptul că mi-ai răspuns la acest post ai arătat că eşti palpabil.
Vezi tu, folosim “palpabil” nu numai pentru a creiona ceva “tactil”.
Nu. Palpabil ma refer la faptul ca, daca nu simtim ceva, un talc, un motiv, o realizare, atunci spunem ca-i degeaba.
Stii, pentru ca oamenii n-au vazut pana acum, intr-un mod oficial si unanim acceptat, extraterestrii, au in continuare convingerea ca alte creaturi inteligente (sau macar vii) nu exista in Univers.
Asa si asta cu palpabilul… daca nu vezi, nu inseamna ca nu exista, nu?
Twitter: enedelcu
says:
Nu, n-am vrut să spun asta. Pornesc de la premisa axiomatică că noi, oamenii, suntem finiţi. Oricât ne-am strofoca, de noi se leagă numai lucruri, idei, acţiuni, orice, finite.
Având un capăt de drum, înseamnă că au şi un scop (re)cunoscut sau nu. Cu alte cuvinte, ce ai făcut tu are un scop, chiar dacă nu-l vezi. Nu mă refer la destin. Ceva te-a motivat să faci acest experiment. Pe-acolo e şi scopul.
De acord cu tine. Insa:
“În Being John Malcovich tetanţia era justificată.”
Aici am gasit fisura. Tentatia era justificata acolo, dar nu si in cazul asta.
Atat spun, daca nu gasesti justficarea nu inseamna ca nu exista, nu?
Twitter: enedelcu
says:
Evident că nu. Dacă n-am văzut ever ciori albe, nu înseamnă că nu există, ci că nu le-am văzut niciodată. Evident, când le voi şi fi văzut, îmi voi fi construit justificarea, suportul, care-mi va da un plus de convingere.
Dar, revenind la ideea mea iniţială. Am făcut comparaţia între testul tău şi Being John Malcovich tocmai pentru a pune în lumină doi antipozi. Acolo, în film, era ceva original, inedit, autentic. Era, în acelaşi timp, transcendenţă şi imanenţă. În cazul experimentului tău, blogul nu devine altceva decât o carapace goală, în care intri, arunci un ochi, te plictiseşti şi pleci.
He he he
inca o fisura, in aceeasi directie.
Exprimarea corecta ar fi fost: in cazul experimentului tau, pentru mine blogul nu devine altceva decat o carapace goala [...]te plictisesti si pleci.
Dar tu exprimi ideea ca pe o axioma, si aici ai probleme, in momentul in care va scrie cineva despre experiment, in momentul in care va fi clar ca cineva a vazut mai mult decat o carapace goala, atunci va fi clara lipsa de viziune, nu?
Unu’ mai destept decat mine (nu c-ar fi rari astia) spunea: Incapacitatea unui om in a evolua nu vine din insasi stagnarea sau chiar involutia lui, ci din cauza lipsei constientizarii faptului ca nu evolueaza.
Acum, nu s-a vrut o jignire dar s-a potrivit.
Eu asta spuneam, daca nu vezi nu inseamna ca nu exista, asa cum acceptai si tu. Dar apoi revii si spui ca e carapace goala. Da, se poate, dar pentru tine.
Ieri, cu toate ca nici nu ma asteptam si nici nu ma pregatisem, am stat numai in conferinte pe telefon cu foarte multi care monitorizau ce se intampla. Am auzit de cateva ori “fascinant” de la niste oameni care sunt mai egoisti cu cuvintele mari, de obicei.
Deci, overall, nu ma voi impauna singur, am scris un text foarte misto dar pe care nu-l voi publica, eu nu “face succes!” si nici nu ma laud singur.
Cine a vazut si a tras concluzii… poate ca va si scrie ceva. Daca nu… eu mi-am facut damblaua si am mai invatat niste lucruri foarte folositoare.
Twitter: enedelcu
says:
Păi, da, pentru mine, pentru cine altcineva? Credeam că se subînţelege lucrul ăsta, doar mi-am exprimat opinia, nu? Sorry dacă s-a înţeles altceva.
Acum, luând în considerare OPINIA mea, potrivit căreia blogul tău a fost, în timpul experimentului, o carapace goală, lipsită de conţinut, spune-mi chiar tu, convinge-mă, ce s-a întâmplat? Cine a creat ceva extraordinar prin intermediul blogului cabral.ro? De fapt, ce s-a întâmplat?
Ce-a fost fascinant? Sincer, chiar vreau să ştiu.
Am impresia că există un mic scurtcircuit în comunicarea noastră. Ai scris un text foarte mişto? Stai, stop joc. La ce te referi?
Împărtăşeşte-mi şi mie ce lucruri folositoare ai învăţat.
Altfel, mult succes în continuare. Îmi place cum scrii şi ce scrii.
Poate, la un moment dat, la un eveniment sau vreo manifestare blogosfericeasca stam de vorba.
Promit c-o sa-mi dai dreptate.
Twitter: whiteileana
says:
mda…interesant dialog.
moftule, ii dai lui cabral ultimul cuvant?!
Twitter: enedelcu
says:
Păi, mai era ceva de spus?
Twitter: whiteileana
says:
pai ceva despre vreme…
Pai da… era vremea sa lasam ca dialogul sa se continue prin vie-voce… atunci cand aparea-va momentul si circumstanta.
[...] Lorand Minyo a vorbit despre hostin pentru blogguri, despre experimentul lui Cabral [...]